Semnarea unui contract repatriere decedati cu una dintre firmele de top din tara aduce multa liniste in sufletul apartinatorului care nu mai putea nici dormi, nici manca si nici nu se oprea din plans de la vestea decesului celui drag.
Inmormantarea marcheaza o noua etapa a vietii: etapa despartirii asa cum se cuvine de cineva drag si a pastrarii imaginii acestuia in suflet toata viata.
Despartirile sunt inevitabile in vietile oamenilor. Parintii vad cum dupa ce cresc, copiii pleaca mai intai la studii, apoi se casatoresc si se revad din ce in ce mai rar din cauza lipsei timpului. Uneori parteneri de viata care au petrecut decenii impreuna nu se mai inteleg si aleg drumuri diferite. E frumos insa ca la despartire, oamenii sa isi dea mana si sa recunoasca tot ce a fost bun in relatia sau intalnirea lor.
Cand oamenii se despart certati sau unul dintre ei refuza intalnirea de ramas-bun ramana o doza mare de amaraciune in suflet pentru toata viata.
Este datoria supravietuitorului sa insoteasca pana la cimitir cortegiul funerar al celui drag, sa aduca flori, sa ii aprinda lumanari si sa dea de pomana numai lucruri bune in amintirea sa! Cat de nedrept este sa fie abandonat cel care a decedat in strainatate, desi plecase sa ii ajute pe toti cei ramasi sa se dezvolte!
In numele a tot ce a fost el merita readus in tara, privegheat la catafalcul de la capela, merita cele mai frumoase flori si cele mai alese ganduri, vorbe si sentimente. Pentru toate acestea, repatrierea trebuie facuta, cu atat mai mult, cu cat, in afara banilor pe care ii da, apartinatorul nu are practic nimic altceva de facut.
Dar ce se petrece in tara straina ca reintalnirea sa aiba loc?
Echipa este coordonata perfect de managerul ei, se distribuie sarcini, se colaboreaza ca totul sa decurga fara incidente si cat mai repede posibil. Asteptarea prelungita, emotiile intense nu fac bine psihicului apartinatorului.
Inmormantarea reprezinta o dezlegare de indatoriri si libertatea de a relua cursul vietii, mai trist, mai singur, dar intervine acceptarea care indulceste experienta de viata.
Apartinatorul decide sa faca aceasta repatriere pentru linistirea sufletului sau. El trebuie sa isi indeplineasca datoria de om si sa ii ingroape pe cei dragi, sa la ingrijeasca mormintele si sa faca tot ceea ce prevede traditia pentru a le reda linistea. El alege repatrierea in memoria decedatului. Daca rolurile ar fi fost inversate, nici decedatul nu l-ar fi abandonat acolo printre straini.
In plus, oamenii se duc la inmormantarile unor straini cu care au interactionat foarte putin: la colegi de scoala, de munca, la vecini. Ar fi inuman sa nu conduca pe ultimul drum pe cel cu care a impartit si binele si raul!
Repatrierea nu este traumatizanta si stresanta pentru apartinatori, fiindca dupa semnarea contractului nu au nimic altceva de facut decat sa se pregateasca fizic si emotional de priveghi si de inmormantare.
Apartinatorul este protejat de legislatia internationala la fel de mult cum este protejat defunctul. De pilda, zilele care trec de la deces pana la aducerea sicrielor la capela ar lasa urme pe chipul celui lipsit de viata si familia ar simti o imensa amaraciune sa il vada in acest fel. Insa sicriele vin sigilate si cei care l-au cunoscut pe decedat vor pastra mereu imaginea lui din tinerete.
In plus, imbalsamarea de calitate, setul de sicrie care izoleaza perfect vor face ca in capela sa nu se simta nici mirosul de mort, ci numai cel de flori proaspete si parfumate si mirosul sacru de lumanari.
In spatele sicriului acela insa sta o munca titanica: truda celor care au pregatit trupul neinsufletit, a celor care au alergat dupa acte si a soferilor care au condus pe o distanta atat de mare. Poate ca sigilarea capacului ar trebui decisa de toti apartinatorii ai caror decedati arata rau din cauza chinurilor, atat de rau, incat nici tehnicile de infrumusetare si de cosmetizare nu pot repara groaza si suferinta de pe chip.
Apartinatorul care are contract cu firma stie ca masina funerara va aduce sicriul la capela si daca ploua torential, arde soarele ca intr-un cuptor sau ninge fara intrerupere de doua-trei zile. Siguranta pe care o are in legatura cu acest lucru il linisteste. Stie ca nu mai poate face nimic sa il readuca la viata pe cel drag, dar stie ca a facut totul sa il ingroape crestineste si sa ii organizeze parastasul.
Firmele de pompe funebre obisnuiesc sa tina legatura tot timpul cu familia si sa o informeze despre etapele parcurse, despre traseul funerar, despre tot ce se petrece departe.
Romanii au suflet si iubesc dincolo de moarte, de aceea nu isi pot abandona mortii peste hotare. Dupa ce se linistesc si constata cu multumire ca si-au indeplinit menirea, au numai cuvinte de recunostinta la adresa celor care au muncit intens ca repatrierea sa decurga fara probleme. Astfel de multumiri, de aprecieri, de evaluari pozitive se gasesc pe internet, iar ele sunt indicii ca firmele de pompe funebre rezolva si cele mai dificile solicitari.
Orice repatriere reflecta pregatirea echipei, vocatia oamenilor care depun toate eforturile ca familia din Romania sa se intregeasca.
Si cetatenii straini pot apela la firmele de pompe funebre romanesti sa isi duca decedatii acasa.
Moartea unei persoane dragi ingenuncheaza sufletul de durere, dar apartinatorul are multe lucruri de rezolvat, de aceea, trebuie sa se ridice si cu fruntea sus sa mearga mai departe.
Un apartinator se linisteste dupa ce vede sicriul acasa, apoi mormantul ingrijit si stie ca a luat deciziile corecte.
