Daca-ar fi dupa mine, as posta in fiecare dimineata shooting-uri realizate de Vali Barbulescu. Ca sa incepem ziua… FRUMOS, dar in acelasi timp cu o alta perspectiva asupra cotidianului.

Imi plac la nebunie povestile pe care le spune Vali in fotografii. Imi place optimismul atat de… realist cu care le spune. Imi plac mesajele lor. Imi place cum isi alege personajele, decorurile, luminile, culorile. Imi creeaza acel sentiment de exaltare pe care sincer nu l-am avut niciodata in fata pozelor STAS, de cele mai multe ori inspirate din operele “greilor” Herb Rittz, Steven Meisel, Mario Testino sau David LaChapelle – ale fotografilor cu pretentii din Romania. Mi se pare o binecuvantare faptul ca intr-o lume in care totul e industrie, mai exista ARTISTI, oameni care reusesc sa atinga sufletul si constiinta. Imi place la nebunie si tehnica, [da’ parca n-as vrea sa stric magia cu lectii despre linii de forta, plonjeu, contraplonjeu sau semiotica imaginii]

Vali Barbulescu nu fotografiaza chipuri, trupuri, haine… Vali Barbulescu fotografiaza emotii, stari, atitudini, sentimente… In pozele lui am vazut fericirea de a trai…

…am simtit apasarea singuratatii…

Vali a vazut senzualiatea feminina si expresivitatea acolo unde nimeni nu le-a observat

Ieri, am descoperit pe blogul lui acest shooting… Personal, mi se pare argumemtul suprem al talentului sau. Aparent, o poveste de dragoste intr-un spatiu pustiu, inchis, rece, apasator, murdar. Doi oameni ce refuza sa se afunde in depresia indusa de decor, ci isi folosec iubirea ca pe o modalitate de a trai frumos in el. In realitate, o metafora a realitatii in care traim si o solutie pentru supravietuire in saracia, mizeria, lipsurile care ne-au dezumanizat.

Iubirea in acest context nu se traduce prin iubirea romantica dintre un barbat si o femeie. Se traduce prin… iubire pur si simplu. De orice fel. Poate ca dragostea nu tine de foame, dar cu siguranta tine loc de anti-depresive. O stiu foarte bine copiii crescuti in familii pe care lipsurile le-a indemnat la violenta domestica. O stiu foarte bine copiii parasiti de parintii care au considerat ca nu au nimic, nici macar iubire sa le ofere. O stiu foarte bine batranii ai caror copii i-au aruncat si uitat intr-un azil, convinsi de faptul ca numai dragostea lor nu este suficienta pentru supravietuire. O stiu femeile care s-au casatorit din interes si si-au dat seama apoi cat de sarace si de triste sunt fara iubire. O stiu barbatii care la un moment-dat au crezut ca iubirea are un pret si apoi au intalnit-o pe Cenusareasa. Suntem oameni… Avem sentimente… Nu putem trai fara ele pentru ca sunt o parte din noi. Asadar, nu bogatia, ci iubirea este un must. Iar Vali Brablescu a surprins incredibil de frumos aceasta realitate.

Esenta pictorialului este foarte puternic redata in fotografia contrejour. In lumina puternica pe care o emana EA, totul pare mai cald si mai luminos in ochii LUI.

As putea analiza semiotic ore in sir acest pictorial, dar semiotica nu garanteaza adevarul absolut. Opera de arta are infinite semnificatii. Eu v-am prezenta-o pe a mea. Priviti aceste poze si gasiti-o voi pe a voastra. Enjoy!

Vali Barbulescu – PHOTO GALLERY:

Visit Vali Barbulescu Official Photo Website